Cuprins și opțiuni de lectură
Forma craniului și dezvoltarea dinților oferă indicii despre creier și creștere. Uneltele păstrează urmele unor deprinderi învățate. Din legătura dintre aceste dovezi încercăm să înțelegem copilăria, cooperarea și viața grupurilor.
Volumul nu este un scor de inteligență
Interiorul cutiei craniene permite aproximarea volumului creierului și a unor detalii ale formei. Reproducerea fizică sau digitală a spațiului se numește mulaj endocranian ori endocast.
Un volum de 1.200 de centimetri cubi descrie spațiul estimat, nu inteligența individului. Contează corpul, organizarea creierului, dezvoltarea și învățarea. Creșterea nu a fost un salt unic la toate populațiile. [1][2]
Gunz și colaboratorii, 2020, Science Advances 6, eaaz4729, figura 1. Figura originală ↗ · CC BY-NC 4.0 · utilizare necomercială. Redimensionare pentru web; scările și marcajele sunt păstrate.
Cum cercetăm durata copilăriei
Mai întâi estimăm vârsta copilului la moarte, folosind inclusiv formarea dinților. Apoi comparăm volumul cranian cu adulții și cu serii de creștere cunoscute.
Philipp Gunz și colegii au studiat în 2020 cranii de Australopithecus afarensis. Rezultatele susțin o creștere cerebrală prelungită, deși unele aspecte ale organizării rămâneau apropiate de alte maimuțe antropoide. Nu rezultă o copilărie identică celei actuale. [2]
Cum se transmit deprinderile
O tradiție de lucru presupune și învățare: observarea altora, exercițiu și participare. Repetarea tehnicilor poate susține transmiterea experienței, fără să ne spună dacă instruirea folosea cuvinte, gesturi ori imitație. [4][5]
Uneltele pot permite activități pe care forța corpului, singură, nu le-ar face posibile. Un obiect încorporează invenții acumulate, pe care fiecare începător nu trebuie să le refacă singur. Pentru Paleolitic cercetăm operațiile cunoscute și modul în care puteau fi învățate.
Grupul și gândirea
Viața socială cere recunoașterea indivizilor, memoria relațiilor și gestionarea cooperării și conflictelor. Robin Dunbar, cercetător britanic al comportamentului primatelor, a dezvoltat ipoteza creierului social: dificultatea relațiilor ar fi contribuit la evoluția unor capacități cognitive.
Comparațiile dintre grupuri și creier la primate oferă argumente de testat. O asociere statistică nu reconstruiește direct un grup fosil și trebuie evaluată împreună cu hrana, mediul, dezvoltarea și înrudirea speciilor. [7]
Teoria minții este capacitatea de a atribui altcuiva cunoștințe, intenții sau convingeri. De exemplu, înțeleg că altcineva caută un obiect unde crede că se află, chiar dacă eu știu că a fost mutat. David Premack și Guy Woodruff au formulat această întrebare în 1978, într-un studiu despre capacitățile cimpanzeilor. La indivizi în viață putem construi teste; fosilelor nu le putem aplica asemenea sarcini. Cooperarea nu dezvăluie singură cât de elaborată era această capacitate. [8][7]
Supraviețuirea și limitele interpretării emoțiilor
La Dmanisi, un individ a supraviețuit pierderii aproape tuturor dinților. Vindecarea osului arată că pierderea s-a produs înainte de moarte. David Lordkipanidze și colegii au discutat în 2005 posibila îngrijire de către grup. Contează însă și alimentele care puteau fi consumate fără mestecare puternică. Fosila documentează supraviețuirea, nu cine a oferit hrană și cu ce sentimente. [9]
Nici apariția îndrăgostirii nu poate fi datată precis din fosile. Adam Bode și Geoff Kushnick discută mecanisme și scenarii evolutive, nu un moment demonstrat al apariției ei. [10]
Surse și lecturi
Sursele manuscrisului documentat, legate de explicațiile de mai sus. Legăturile numerotate din text trimit aici.
- Smithsonian Human Origins Program. Brains. ↗ Mulaje endocraniene și schimbări ale volumului în evoluție.
- Gunz și colab., 2020. Australopithecus afarensis endocasts suggest ape-like brain organization and prolonged brain growth. ↗ Science Advances 6, eaaz4729. Opt cranii studiate imagistic.
- Dunsworth și colab., 2012. Metabolic hypothesis for human altriciality. ↗ PNAS 109, 15212–15216. Metabolism matern și durata gestației.
- Smithsonian Human Origins Program. Early Stone Age Tools. ↗ Nuclee, așchii, percutoare și prelucrare bifacială.
- Leder și colab., 2024. The wooden artifacts from Schöningen’s Spear Horizon and their place in human evolution. ↗ PNAS 121, e2320484121. Ansamblul de 187 de artefacte de lemn.
- Toth și colab., 1993. Pan the Tool-Maker. ↗ Journal of Archaeological Science 20, 81–91. Experimentul cu bonoboul Kanzi.
- Dunbar, 1998. The social brain hypothesis. ↗ Evolutionary Anthropology 6, 178–190. Ipoteză explicativă despre complexitatea socială.
- David Premack și Guy Woodruff 1978. Does the chimpanzee have a theory of mind. ↗ Behavioral and Brain Sciences 1, 515–526. Definirea problemei și testul comparativ.
- Lordkipanidze și colab., 2005. The earliest toothless hominin skull. ↗ Nature 434, 717–718. Pierderea dinților înainte de moarte la Dmanisi.
- Bode și Kushnick, 2021. Proximate and Ultimate Perspectives on Romantic Love. ↗ Frontiers in Psychology 12, 573123; cu corrigendum 694913.
Din cărțile consultate
Trimiterile folosesc numerele paginilor tipărite. Cărțile sprijină explicațiile de bază; descoperirile și revizuirile mai recente sunt documentate prin studiile citate în text.
- Nicholas Toth și Kathy Schick, „African Origins”, în Chris Scarre (coord.), The Human Past, ediția a III-a, Thames & Hudson, 2013. p. 69: experimentele cu Kanzi, începute în 1990, și comparațiile cu cioplirea oldowană.