Cuprins și opțiuni de lectură
Cele mai vechi fosile atribuite ramurii umane au fost descoperite în Africa. Comparând craniile, dinții și oasele membrelor, cercetătorii încearcă să stabilească înrudirea acestor specii și felul în care se deplasau.
Rudele noastre în viață
Oamenii fac parte din primate, grup care cuprinde și lemurii, maimuțele și marile maimuțe antropoide. Cele mai apropiate rude actuale sunt cimpanzeii și bonoboii. Nu descindem din cimpanzeii de astăzi: ramurile noastre provin din populații ancestrale comune.
Comparațiile ADN-ului ajută la estimarea separării. Acest ceas molecular folosește schimbările acumulate, calibrate cu alte repere. Intervalul de aproximativ șase–șapte milioane de ani este orientativ; nu avem identificat fără îndoială ultimul strămoș comun. Aici, hominine înseamnă oamenii și rudele fosile de pe ramura mai apropiată de noi decât de cimpanzei. [1][2]
De ce cercetarea pornește din Africa
Descoperirile timpurii provin din Ciad, Kenya, Etiopia, Tanzania și Africa de Sud, între alte regiuni. Vechimea și anatomia lor susțin originea africană a începuturilor evoluției umane. Dar harta descoperirilor depinde și de conservare, eroziune, acces și durata cercetărilor. Un gol pe hartă nu dovedește singur lipsa populațiilor. [2]
Toumaï, Orrorin și Ardi
Sahelanthropus tchadensis este cunoscut prin craniul poreclit Toumaï, descoperit în 2001 în Ciad, și prin alte resturi atribuite speciei. Nu formează toate același schelet. Depunerile asociate au fost încadrate aproximativ între 6,8 și 7,2 milioane de ani, prin cercetarea straturilor, faunei și formelor beriliului. Anne-Elisabeth Lebatard a participat la studiul care a stabilit această încadrare. [3]
Orrorin tugenensis, din Kenya, are aproximativ șase milioane de ani. Fragmentele de femur, osul coapsei, oferă indicii despre susținerea greutății și au fost interpretate în legătură cu mersul biped. [4]
Ardi, un schelet parțial de Ardipithecus ramidus din Etiopia, are circa 4,4 milioane de ani. Bazinul a fost interpretat în legătură cu mersul pe două picioare, iar degetul mare al piciorului, depărtat de celelalte, ajuta la prindere. Capacitățile de mers și cățărare puteau coexista. [5]
Ce aduce descoperirea lui Lucy
Australopitecii sunt rude fosile africane. Lucy aparține speciei Australopithecus afarensis și a trăit acum aproximativ 3,2 milioane de ani. Scheletul a fost descoperit în 1974 la Hadar, în Etiopia, de Donald Johanson și Tom Gray. [6][7]
Christopher B. Ruff, M. Loring Burgess, Richard A. Ketcham și John Kappelman, 2016, PLOS ONE, fig. 1. Figura originală ↗ · CC BY 4.0. Redimensionare pentru web; scările și marcajele sunt păstrate.
Mai multe regiuni ale aceluiași schelet permit compararea bazinului și membrelor. În 2016, Christopher Ruff și echipa sa au examinat prin tomografie interiorul oaselor, fără să le taie. Rezultatele susțin combinarea mersului biped cu o folosire importantă a brațelor la cățărare. [8]
Dinții mari nu dezvăluie meniul complet
Paranthropus boisei avea molari mari și un aparat de mestecat puternic. Craniul OH 5 a fost descoperit în 1959 la Olduvai, Tanzania, de arheoloaga Mary Leakey. [10]
Anatomia a încurajat porecla „spărgător de nuci”. Analizele chimice ale smalțului au arătat însă un rol important al altor resurse vegetale. Forma spune ce putea suporta corpul, nu automat ce consuma zilnic individul. Nici vechimea unei specii nu dovedește că a fost strămoșul nostru direct. [11][2]
Surse și lecturi
Sursele manuscrisului documentat, legate de explicațiile de mai sus. Legăturile numerotate din text trimit aici.
- Smithsonian Institution 2026. Key facts about human origins. ↗ Înrudirea cu primatele, diversitatea umană și repere introductive.
- Wood și Lonergan, 2008. The hominin fossil record: taxa, grades and clades. ↗ Journal of Anatomy 212, 354–376. Sinteză a clasificărilor și fosilelor.
- Lebatard și colab., 2008. Cosmogenic nuclide dating of Sahelanthropus tchadensis and Australopithecus bahrelghazali. ↗ PNAS 105, 3226–3231. Datarea sedimentelor din Ciad.
- Smithsonian Human Origins Program. Orrorin tugenensis. ↗ Inventarul și semnificația fosilelor din Tugen Hills.
- Smithsonian Human Origins Program. ARA-VP-6/500 — Ardi. ↗ Scheletul parțial, fragilitatea oaselor și reconstrucția prin imagistică.
- Smithsonian Human Origins Program. AL 288-1 — Lucy. ↗ Exemplarul de la Hadar și interpretarea anatomiei locomotorii.
- Arizona State University Institute of Human Origins. Lucy’s Story. ↗ Descoperirea, inventarul și istoria numelui Lucy.
- Ruff și colab., 2016. Limb Bone Structural Proportions and Locomotor Behavior in A.L. 288-1 (Lucy). ↗ PLOS ONE 11, e0166095. Fotografii ale fosilelor originale și secțiuni CT.
- Smithsonian Human Origins Program. STS 5 — Mrs. Ples. ↗ Craniu de Australopithecus africanus; conservare și reconstrucție.
- Smithsonian Human Origins Program. OH 5 — Paranthropus boisei. ↗ Craniul de la Olduvai și istoricul denumirilor.
- Cerling și colab., 2011. Diet of Paranthropus boisei in the early Pleistocene of East Africa. ↗ PNAS 108, 9337–9341. Izotopii carbonului din smalț și resursele alimentare.
Din cărțile consultate
Trimiterile folosesc numerele paginilor tipărite. Cărțile sprijină explicațiile de bază; descoperirile și revizuirile mai recente sunt documentate prin studiile citate în text.
- Nicholas Toth și Kathy Schick, „African Origins”, în Chris Scarre (coord.), The Human Past, ediția a III-a, Thames & Hudson, 2013. p. 59: descoperirile de la Hadar și Laetoli și comparațiile dintre fosile.