Cuprins și opțiuni de lectură
Pentru a afla când a trăit un individ, cercetătorii aleg metoda potrivită materialelor păstrate. Pot analiza osul, dacă vechimea și conservarea permit, sau pot data depunerile între care a fost găsit.
Mai vechi și mai nou
Depunerile de nisip, noroi sau cenușă se pot acumula în straturi. Într-o succesiune nederanjată, cel de dedesubt s-a format înaintea celui de deasupra. Stratigrafia studiază aceste straturi și relațiile dintre ele.
Danezul Nicolaus Steno a formulat acest principiu în secolul al XVII-lea. El ne spune în ce ordine s-au format depunerile. Durata dintre ele trebuie aflată separat: două straturi se pot succeda după zile sau după mii de ani. O groapă care le străbate este mai nouă decât ele; un obiect căzut în acea groapă nu are automat vârsta stratului din jur. [1]
Kaifu și colab., 2024, Nature Communications, fig. 2. În figură, localizările și scările aparțin publicației. Figura originală ↗ · CC BY 4.0. Redimensionare pentru web; scările și marcajele sunt păstrate.
Proba și evenimentul măsurat
O metodă de datare folosește schimbări măsurabile ale unui material pentru a estima timpul trecut de la un eveniment. Acesta poate fi moartea unui organism, răcirea unei roci sau îngroparea unor granule. Nu sunt același moment.
Exemplu ipotetic, fără scară. Încadrarea este valabilă dacă depunerile sunt în ordine, iar fosila nu a fost adusă dintr-un strat anterior. Nu am datat direct osul. [1]
Ce poate data carbonul 14
Carbonul ajunge în organisme prin schimburile cu mediul și prin hrană. O mică parte este carbon 14, o formă instabilă care se transformă în azot. După moarte, aportul biologic se oprește, iar cantitatea rămasă scade.
Laboratorul poate măsura carbonul păstrat în cărbuni sau în colagen, partea organică a osului. Sunt necesare material suficient și controlul contaminării. În condiții favorabile, domeniul practic ajunge spre 50.000 de ani. Fosilele de milioane de ani nu se datează astfel. [2]
De ce ajută rocile vulcanice
Unele minerale vulcanice conțin potasiu 40, o formă a potasiului care se transformă treptat, o parte dintre transformări producând argon. Argonul este un gaz: poate ieși din materialul fierbinte, dar rămâne prins mai ușor după răcire. Comparând cantitățile păstrate, laboratorul poate estima cât timp a trecut de când mineralul s-a răcit. Rezultatul este verificat prin analiza mineralelor și a condițiilor în care s-au păstrat.
De aici numele potasiu–argon. Metoda argon–argon folosește o pregătire diferită, din aceeași familie de transformări. Ambele datează materialul vulcanic, nu osul din apropiere. Trebuie verificat dacă cenușa a rămas la locul ei sau a fost transportată și depusă din nou. [5]
Cât de precisă este o dată
Pentru mandibula de la Mauer, din Germania, echipa lui Günther Wagner a analizat dinți de mamifere și nisip din context. Metode diferite au indicat aproximativ 609.000 de ani, cu o incertitudine raportată de 40.000 de ani. Estimarea se bazează pe materialele din depunerea în care a fost găsită mandibula. [6]
O dată aproximativă este o estimare cu limite explicate. Mai multe cifre nu o fac mai sigură dacă proba nu este bine legată de descoperire. O revizuire poate veni din măsurători noi sau din înțelegerea mai bună a straturilor. [6][7]
De aceea, într-un sit se pot folosi mai multe metode: ordinea straturilor este comparată cu datările de laborator și cu alte repere geologice. Dacă rezultatele se potrivesc, încadrarea are un sprijin mai solid. Dacă se contrazic, trebuie cercetată cauza: material transportat, depuneri deranjate sau probleme ale probei.[Carte]
Surse și lecturi
Sursele manuscrisului documentat, legate de explicațiile de mai sus. Legăturile numerotate din text trimit aici.
- Smithsonian Human Origins Program. Dating. ↗ Ghid instituțional despre stratigrafie și metode fizice de datare.
- University of Groningen Centre for Isotope Research. Radiocarbon dating. ↗ Principiul măsurării și pregătirea probelor.
- Reimer și colab., 2020. The IntCal20 Northern Hemisphere Radiocarbon Age Calibration Curve. ↗ Radiocarbon 62, 725–757. Calibrarea vârstelor radiocarbon.
- Paula J Reimer 2020. Composition and consequences of the IntCal20 radiocarbon calibration curve. ↗ Quaternary Research 96, 22–27. De ce rezultatele necesită calibrare.
- Kellie Wall US Geological Survey 2024. Going going argon Determining volcanic eruption ages with argon geochronology. ↗ Principiile potasiu–argon și argon–argon și selecția materialului.
- Wagner și colab., 2010. Radiometric dating of the type-site for Homo heidelbergensis at Mauer, Germany. ↗ PNAS 107, 19726–19730. Dinți de mamifere și grăunțe de nisip.
- Hutson și colab., 2025. Revised age for Schöningen hunting spears indicates intensification of Neanderthal cooperative behavior around 200,000 years ago. ↗ Science Advances 11, eadv0752. Geocronologia aminoacizilor din cochilii.
Din cărțile consultate
Trimiterile folosesc numerele paginilor tipărite. Cărțile sprijină explicațiile de bază; descoperirile și revizuirile mai recente sunt documentate prin studiile citate în text.
- Colin Renfrew și Paul Bahn, Archaeology: Theories, Methods, and Practice, ediția a VI-a, Thames & Hudson, 2012. cap. 4, p. 137: transformarea carbonului 14; p. 146: datarea rocilor vulcanice și legătura cu depunerile arheologice.
- Nicholas Toth și Kathy Schick, „African Origins”, în Chris Scarre (coord.), The Human Past, ediția a III-a, Thames & Hudson, 2013. p. 74: compararea metodelor și verificarea încadrării cronologice.