Cuprins și opțiuni de lectură
Mai multe primate pot face câțiva pași pe două picioare. Pentru fosile, întrebarea este dacă mersul biped era obișnuit și ce fel de corp îl susținea.
Ce căutăm în oase
În mers, greutatea trece de pe un picior pe celălalt. O parte din timp, corpul se sprijină pe un singur membru. Forma oaselor și poziția mușchilor influențează echilibrul.
Bazinul, ansamblul de oase din partea de jos a trunchiului, transmite greutatea spre picioare. La oameni, femurul este orientat astfel încât genunchiul ajunge sub corp, iar degetul mare al piciorului este aliniat cu celelalte. Și poziția deschiderii de la baza craniului poate oferi indicii despre echilibrarea capului pe coloană.
Nicio trăsătură izolată nu rezolvă toate cazurile. Cele mai convingătoare explicații combină regiuni ale scheletului cu observații asupra corpurilor în mișcare și cu structura internă a oaselor. [1][2]
Ruff și colab., 2016, PLOS ONE, fig. 2. Procesare imagistică a fosilelor originale. Figura originală ↗ · CC BY 4.0. Redimensionare pentru web; scările și marcajele sunt păstrate.
Pașii păstrați la Laetoli
La Laetoli, în Tanzania, s-au păstrat urme făcute acum aproximativ 3,6 milioane de ani în cenușă vulcanică umedă, acoperită ulterior. Echipa condusă de Mary Leakey a cercetat urmele în anii 1970.
O amprentă păstrează rezultatul unei deplasări reale. Forma și succesiunea pașilor susțin mersul biped. Atribuirea celebrelor trasee lui Australopithecus afarensis se sprijină și pe fosilele cunoscute din regiune și perioadă; urma singură nu numește specia. [3]
Ellison J. McNutt, Kevin G. Hatala și colab., 2021, Nature 600, 468–471, fig. 1. Figura originală ↗ · CC BY 4.0. Redimensionare pentru web; scările și marcajele sunt păstrate.
În 2021, Ellison McNutt și Kevin Hatala au reanalizat alte urme de la Laetoli, din situl A. Comparațiile cu oameni, cimpanzei și urși susțin o origine hominină și o deplasare diferită de cea a traseelor celebre. Terenul moale poate deforma urma; rezultatul sugerează diversitate, fără să identifice singur o nouă specie. [4]
De ce Sahelanthropus rămâne discutat
Oasele atribuite lui Sahelanthropus sunt mult mai vechi și incomplete. Un studiu din 2022 a interpretat femurul ca dovadă a bipedismului obișnuit și antebrațul în legătură cu cățărarea. [5]
Marine Cazenave și echipa sa au contestat concluzia în analiza publicată online în 2024. În 2026, Scott Williams și colegii au argumentat din nou în favoarea bipedismului. Disputa privește trăsăturile comparate și interpretarea lor; mersul nu este cunoscut în toate detaliile. [6][7]
Avantajele nu sunt automat cauze dovedite
Mersul biped lasă mâinile disponibile și poate economisi energie. Experimentele de măsurare a efortului arată că proporțiile corpului și postura contează: nu putem atribui oricărui biped fosil eficiența omului actual. [8]
Accesul la hrană, transportul și pierderea căldurii sunt explicații cercetate. Pentru a explica apariția mersului biped, trebuie stabilit dacă un asemenea avantaj a contat și în mediul în care trăiau populațiile respective. Indiciile de mers biped sunt mai vechi decât cele mai timpurii unelte de piatră descoperite. Această ordine face insuficientă explicația potrivit căreia mersul pe două picioare ar fi apărut pentru a elibera mâinile necesare cioplirii. [2][9]
Există și solicitări ale spatelui și articulațiilor. Relația dintre bazin, copil și naștere este complexă și va fi reluată când discutăm dezvoltarea corpului. [10]
Surse și lecturi
Sursele manuscrisului documentat, legate de explicațiile de mai sus. Legăturile numerotate din text trimit aici.
- Ruff și colab., 2016. Limb Bone Structural Proportions and Locomotor Behavior in A.L. 288-1 (Lucy). ↗ PLOS ONE 11, e0166095. Fotografii ale fosilelor originale și secțiuni CT.
- Smithsonian Human Origins Program. Walking Upright. ↗ Anatomia mersului și combinațiile locomotorii timpurii.
- Smithsonian Human Origins Program. Laetoli Footprint Trails. ↗ Urmele de aproximativ 3,6 milioane de ani și istoricul cercetării.
- McNutt și colab., 2021. Footprint evidence of early hominin locomotor diversity at Laetoli, Tanzania. ↗ Nature 600, 468–471. Situl A, fotogrammetrie și comparații ale urmelor.
- Daver și colab., 2022. Postcranial evidence of late Miocene hominin bipedalism in Chad. ↗ Nature 609, 94–100. Femur și ulne atribuite lui Sahelanthropus.
- Cazenave și colab., 2025; online 2024. Postcranial evidence does not support habitual bipedalism in Sahelanthropus tchadensis. ↗ Journal of Human Evolution 198, 103557. Critică a interpretării locomotorii.
- Williams și colab., 2026. Earliest evidence of hominin bipedalism in Sahelanthropus tchadensis. ↗ Science Advances 12, eadv0130. Noi comparații anatomice și morfometrice.
- Pontzer, Raichlen și Sockol, 2009. The metabolic cost of walking in humans, chimpanzees, and early hominins. ↗ Journal of Human Evolution 56, 43–54. Experimente și modele locomotorii.
- Harmand și colab., 2015. 3.3-million-year-old stone tools from Lomekwi 3, West Turkana, Kenya. ↗ Nature 521, 310–315. Artefacte și cadrul geocronologic.
- Dunsworth și colab., 2012. Metabolic hypothesis for human altriciality. ↗ PNAS 109, 15212–15216. Metabolism matern și durata gestației.
Din cărțile consultate
Trimiterile folosesc numerele paginilor tipărite. Cărțile sprijină explicațiile de bază; descoperirile și revizuirile mai recente sunt documentate prin studiile citate în text.
- Nicholas Toth și Kathy Schick, „African Origins”, în Chris Scarre (coord.), The Human Past, ediția a III-a, Thames & Hudson, 2013. p. 59: dovezile anatomice ale mersului biped și urmele de deplasare.