Cuprins și opțiuni de lectură
Pentru a atribui o fosilă unei specii, cercetătorii compară trăsăturile păstrate cu cele ale altor descoperiri. Dificultatea este să deosebească variațiile dintre indivizii aceleiași specii de diferențele dintre specii.
Ce înseamnă genul Homo
În Homo sapiens, Homo este genul, iar numele complet desemnează specia. Un gen reunește specii considerate apropiate prin înrudire. Pentru fosile, cercetătorii compară fața, craniul, dinții, mandibula și restul scheletului, când există. Mărimea creierului nu rezolvă singură clasificarea. [1]
O mandibulă parțială de la Ledi-Geraru, Etiopia, veche de aproximativ 2,8 milioane de ani, a fost atribuită genului Homo într-un studiu din 2015. Combină caractere mai vechi cu altele apropiate de Homo ulterior. Nu ne oferă corpul întreg al „primului om”. [2]
Homo habilis și numele său
Louis Leakey, Phillip Tobias și John Napier au propus numele Homo habilis în 1964. „Om îndemânatic” reflectă legătura presupusă atunci cu uneltele de la Olduvai.
Fosila de referință OH 7 include părți din mandibulă și craniu și oase ale mâinii atribuite descoperirii. Nu este un schelet complet. Uneltele mai vechi și coexistența mai multor specii arată de ce numele nu dovedește cine a fabricat fiecare obiect. [3][4][5]
De ce a fost separat Homo rudolfensis
Craniul KNM-ER 1470, descoperit în Kenya în 1972, are o față lată și relativ plată. Numele Homo rudolfensis vine de la Lacul Rudolf, vechea denumire a lacului Turkana.
Diferențele puteau reflecta o altă specie sau variația de talie și sex. În 2012, Meave Leakey, Fred Spoor și colegii lor au prezentat și o față mai mică, asemănătoare ca formă, plus noi mandibule. Descoperirile au întărit argumentul pentru mai multe specii Homo timpurii. Interpretările diversității rămân discutate. [7][8]
Testul celor cinci cranii
La Dmanisi, în Georgia, cinci cranii dintr-un context de aproximativ 1,8 milioane de ani diferă prin față, maxilare și cutie craniană. Proveniența apropiată face comparația valoroasă.
David Lordkipanidze și echipa care cercetează situl au argumentat în 2013 că asemenea diferențe puteau exista într-o singură populație. Au propus reconsiderarea unor separări dintre fosilele africane. Alți cercetători au contestat extinderea concluziei la întregul Homo timpuriu. Comparațiile de la Dmanisi au alimentat astfel dezbaterea despre criteriile folosite la delimitarea speciilor. [9][10][11]
Bermúdez de Castro, Martinón-Torres, Sier și Martín-Francés, 2014, PLOS ONE, figura 1. Fotografie: D. Lordkipanidze. Figura originală ↗ · CC BY 4.0. Redimensionare pentru web; scările și marcajele sunt păstrate.
Specii, fragmente și indivizi
Numărul speciilor depinde de grupurile recunoscute și de câtă variație este acceptată în fiecare. Nu există un total definitiv, independent de criterii.
Nici numărul fragmentelor nu este numărul indivizilor: mai multe bucăți pot proveni din același craniu. Numărul minim de indivizi este cel mai mic număr necesar pentru a explica oasele identificate. Repetarea acelorași părți anatomice, talia și vârsta ajută la estimare. La prezentarea rezultatelor trebuie precizat dacă numărăm fragmente, indivizi sau specii. [1][8]
Surse și lecturi
Sursele manuscrisului documentat, legate de explicațiile de mai sus. Legăturile numerotate din text trimit aici.
- Wood și Lonergan, 2008. The hominin fossil record: taxa, grades and clades. ↗ Journal of Anatomy 212, 354–376. Sinteză a clasificărilor și fosilelor.
- Villmoare și colab., 2015. Early Homo at 2.8 Ma from Ledi-Geraru, Afar, Ethiopia. ↗ Science 347, 1352–1355. Mandibula parțială LD 350-1.
- Smithsonian Human Origins Program. Homo habilis. ↗ Fosilele de referință și limitele atribuirii materialului.
- Harmand și colab., 2015. 3.3-million-year-old stone tools from Lomekwi 3, West Turkana, Kenya. ↗ Nature 521, 310–315. Artefacte și cadrul geocronologic.
- Plummer și colab., 2023. Expanded geographic distribution and dietary strategies of the earliest Oldowan hominins and Paranthropus. ↗ Science 379, 561–566. Ansamblurile de la Nyayanga.
- Frederick E Grine și colaboratorii 2026. New partial skeleton of Homo habilis from the upper Burgi Member Koobi Fora Formation Ileret Kenya. ↗ The Anatomical Record 309, 485–545. Scheletul parțial KNM-ER 64061 și asocierea cu dentiția.
- Leakey și colab., 2012. New fossils from Koobi Fora in northern Kenya confirm taxonomic diversity in early Homo. ↗ Nature 488, 201–204. Față și mandibule comparate cu KNM-ER 1470.
- Wood și Boyle, 2016. Hominin taxic diversity: Fact or fantasy?. ↗ American Journal of Physical Anthropology. Comparație între criteriile și delimitările taxonomice.
- Lordkipanidze și colab., 2013. A complete skull from Dmanisi, Georgia, and the evolutionary biology of early Homo. ↗ Science 342, 326–331. D4500/D2600 și variația celor cinci cranii.
- Schwartz, Tattersall și Chi, 2014. Comment on A complete skull from Dmanisi.... ↗ Science 344, 360. Obiecții față de unificarea taxonomică a eșantionului.
- Bermúdez de Castro și colaboratorii 2014. On the Variability of the Dmanisi Mandibles. ↗ PLOS ONE 9, e88212. Alternative privind variația de la Dmanisi.
Din cărțile consultate
Trimiterile folosesc numerele paginilor tipărite. Cărțile sprijină explicațiile de bază; descoperirile și revizuirile mai recente sunt documentate prin studiile citate în text.
- Richard Klein, „Hominin Dispersals in the Old World”, în Chris Scarre (coord.), The Human Past, ediția a III-a, Thames & Hudson, 2013. p. 103: descoperirile de la Dmanisi; interpretările ulterioare sunt documentate prin studiile citate mai sus.