Cuprins și opțiuni de lectură
Cercetările arheologice și studiul fosilelor arată că începuturile omenirii se întind pe milioane de ani. Această istorie este reconstruită din fosile, unelte și urmele lăsate în locurile unde au trăit populațiile din trecut.[5]
Ce înseamnă preistorie
Numim preistorie partea din trecutul omenirii pentru care nu avem documente scrise ale comunităților studiate. Oamenii își procurau hrana, făceau obiecte și transmiteau ce învățaseră, dar nu ne-au lăsat texte care să descrie aceste activități. Pentru a le cerceta viața, pornim de la rămășițele corpurilor și de la urmele activităților lor. Aceste urme materiale se numesc și vestigii.
Preistoria se încheie la date diferite de la o regiune la alta, fiindcă scrierea nu a apărut pretutindeni în același timp. În Mesopotamia, pe teritoriul Irakului de astăzi, oamenii foloseau prime forme de scriere la sfârșitul mileniului al IV-lea î.Hr., adică în jurul anului 3200 î.Hr. În alte regiuni, documentele scrise apar mult mai târziu.[1][2]
Ce este Paleoliticul
Paleolitic înseamnă „epoca pietrei vechi”. Este prima și cea mai lungă parte a epocii pietrei. Denumirea se referă la uneltele de piatră cioplită: pietre modelate prin lovituri care desprind bucăți și pot produce margini tăioase. Erau folosite și alte materiale, precum lemnul, dar acestea se descompun mai ușor și sunt găsite mai rar.
Tim Sheerman-Chase, fotografie din 15 august 2026, Wikimedia Commons / Flickr. Figura originală ↗ · CC BY 4.0. Redimensionare pentru web; scările și marcajele sunt păstrate.
În Paleolitic, oamenii și rudele lor dispărute obțineau hrana din ceea ce oferea natura: culegeau plante, vânau ori foloseau alte resurse disponibile. Agricultura și creșterea animalelor se vor răspândi mai târziu, în Neolitic („epoca pietrei noi”, perioadă asociată cu dezvoltarea comunităților care cultivă plante și cresc animale). Trecerea spre acest mod de viață a fost treptată și s-a produs la date diferite în regiuni diferite.[3]
Cinci repere pentru orientare
Următoarele repere ne ajută să urmărim ordinea descoperirilor din trecutul îndepărtat. Datele sunt aproximative, iar schimbările nu s-au produs în același timp în toate regiunile.
În 2001, o echipă condusă de paleontologul Michel Brunet a descoperit în Ciad fosile atribuite unei rude foarte vechi a omului, Sahelanthropus tchadensis. Vârsta ei este estimată la circa șase–șapte milioane de ani. Locul exact al acestei specii în evoluția omului rămâne discutat.[11]
La Lomekwi 3, lângă lacul Turkana din Kenya, cercetătorii au descoperit în 2011 pietre cioplite, pe care le-au datat la aproximativ 3,3 milioane de ani. Echipa a fost condusă de Sonia Harmand și Jason Lewis. Vechimea uneltelor arată că se cioplea piatra cel puțin de atunci; nu stabilește momentul în care a fost făcută prima unealtă.[8][9]
La Jebel Irhoud, în Maroc, au fost descoperite oase atribuite speciei noastre, Homo sapiens. Cercetările publicate în 2017 de echipa condusă de Jean-Jacques Hublin și Abdelouahed Ben-Ncer au încadrat fosilele la aproximativ 300.000 de ani.[10]
În multe cronologii europene, acesta este un reper aproximativ pentru sfârșitul Paleoliticului. În unele regiuni ale Asiei de Sud-Vest începeau transformările care vor duce la agricultură și la creșterea animalelor. Schimbarea nu s-a produs simultan în toate comunitățile.[3][6]
În Mesopotamia, oamenii foloseau deja scrierea. Paleoliticul se încheiase cu multe milenii înainte. Apariția documentelor scrise este deci mult mai recentă decât cea a uneltelor de piatră sau a speciei noastre.[2]
Datele sunt aproximative. Spațiile dintre reperele grafice nu reprezintă intervale de timp proporționale.
Despre cine vorbim
Toți oamenii care trăiesc astăzi aparțin aceleiași specii, Homo sapiens. O mare parte din această lecție privește însă ființe care au trăit înaintea apariției speciei noastre.
Unele erau alte specii umane, precum Homo erectus. Altele erau rude mai vechi, precum australopitecii, un grup de specii dispărute ale căror fosile au fost descoperite în Africa. Numele și trăsăturile lor sunt explicate pe rând în lecție.[5][6]
„Înrudit cu noi” nu înseamnă automat „strămoș direct”. Mai multe specii au trăit în aceeași perioadă; unele reprezintă ramuri care au dispărut fără să ducă la oamenii actuali. Cercetătorii reconstruiesc aceste relații prin compararea fosilelor și a altor dovezi, iar unele legături rămân neclare.
Ce parte a poveștii urmărim
Ne oprim mai ales asupra începuturilor evoluției umane și asupra Paleoliticului inferior, etapa timpurie a Paleoliticului. Denumirile „inferior”, „mijlociu” și „superior” împart o perioadă foarte lungă în intervale mai ușor de studiat; nu exprimă valoarea oamenilor.
În cronologiile europene, începutul Paleoliticului mijlociu este plasat orientativ în jurul a 300.000 de ani în urmă, iar cel al Paleoliticului superior în jurul a 40.000 de ani. Aceste limite depind de regiune și de schimbările tehnologice urmărite.[7]
Prima întrebare a lecției privește chiar dovezile: ce s-a păstrat din corpurile și activitățile acestor populații și cum ajung cercetătorii de la fragmentele găsite la o explicație despre viața lor?
Surse și lecturi
Explicațiile sunt adaptate din manuscrisul de Preistorie generală. Mai jos poți consulta sursele pentru fiecare subiect. Legăturile numerotate din text trimit aici.
- English Heritage. Introduction to Prehistoric England ↗ Definiția și limitele regionale ale preistoriei.
- Library of Congress. Learning an Ancient System of Writing ↗ Scrierea timpurie din Mesopotamia.
- Ministère de la Culture. Paléolithique ↗ Economia și uneltele paleolitice.
- Arizona State University. When did human ancestors use stone tools? ↗ Lomekwi și vechimea uneltelor.
- Smithsonian Institution. Key facts about human origins ↗ Reperele evoluției umane.
- Smithsonian Human Origins Program. Homo sapiens ↗ Specia noastră și fosilele timpurii.
- Ministère de la Culture. Paléolithique · La Grotte Chauvet ↗ Periodizarea orientativă în Europa.
- Stony Brook University, 2015. Stony Brook Archaeologists Find the Earliest Evidence of Stone Tool Making ↗ Echipa de la Lomekwi, localizarea și vechimea uneltelor.
- Sonia Harmand și colaboratorii, 2015. 3.3-million-year-old stone tools from Lomekwi 3, West Turkana, Kenya ↗ Nature 521, 310–315. Descoperirea, identificarea și încadrarea geologică a uneltelor.
- Max Planck Institute for Evolutionary Anthropology, 2017. The first of our kind ↗ Echipa Hublin și Ben-Ncer, fosilele de la Jebel Irhoud și vechimea de circa 300.000 de ani.
- Smithsonian Human Origins Program. Sahelanthropus tchadensis ↗ Descoperirea din Ciad în 2001 și încadrarea fosilelor între șase și șapte milioane de ani.
- Sileshi Semaw și colaboratorii, 1997. 2.5-million-year-old stone tools from Gona, Ethiopia ↗ Nature 385, 333–336, publicat la 23 ianuarie 1997. Uneltele de la Gona, datate între 2,6 și 2,5 milioane de ani.
Din cărțile consultate
Trimiterile folosesc numerele paginilor tipărite. Cărțile sprijină explicațiile de bază; descoperirile și revizuirile mai recente sunt documentate prin studiile citate în text.
- Bruce G. Trigger, A History of Archaeological Thought, ediția a II-a, Cambridge University Press, 2006. cap. 4, p. 147: introducerea denumirilor Paleolitic și Neolitic în 1865.
- Chris Scarre, „Introduction: The Study of the Human Past”, în The Human Past, ediția a III-a, Thames & Hudson, 2013. p. 26: preistoria și relația dintre izvoarele scrise și urmele materiale.